Într-un articol anterior, am văzut importanța cunoștințelor de tipărituri pentru dobândirea atât a competențelor de citire, cât și a celor de calcul, precum și îngrijorarea că un factor care ajută la viitoarele performanțe academice ar trebui să se bazeze pe o achiziție preeducațională, de obicei mai completă în rândul copiilor cu înclinații preuniversitare, în principal. Se pune astfel întrebarea cum putem, prin urmare, să îmbunătățim cunoștințele de tipar într-o etapă timpurie a dezvoltării copiilor pentru a le facilita dobândirea ulterioară a altor competențe de bază.
În special, suntem preocupați de faptul că sunt mai ales copiii precoce care ar putea avea o curiozitate disproporționată de a răsfoi paginile cărților misterioase pentru ei, dezvoltând astfel o astfel de familiaritate. În ultimii ani, și mai ales în urma pandemiei de COVID din 2019, am asistat la o schimbare semnificativă în favoarea cărților digitale. Acest lucru ne determină să ne întrebăm: care este rolul cărților electronice în dobândirea cunoștințelor timpurii de tipăritură și a competențelor de bază de citire, scriere și calcul? Pot acestea să pună în discuție distribuția potențial inegală a competențelor de bază în rândul preșcolarilor atunci când se înscriu în educația timpurie?
Am putea fi tentați să credem că manualele electronice nu contribuie la dobândirea de competențe de citire a textelor tipărite, din cauza observației de bază conform căreia cărțile de hârtie și manualele electronice sunt diferite și că, în consecință, dobândirea de competențe care țin de manipularea corectă a unui tip de cărți ar putea să nu fie ideală pentru manipularea celuilalt tip de cărți – în acest caz, manualele electronice. Într-adevăr, cărțile electronice se citesc pe un ecran, paginile sunt derulate sau glisate în loc să fie răsfoite, textul este uneori citit cu voce tare, iar ilustrațiile sunt uneori animate, în timp ce textul unei cărți tipărite este tăcut, iar ilustrațiile sunt fixe. Toate aceste diferențe pun la îndoială ideea că manipularea cărților electronice poate contribui la cunoașterea cărților tipărite în același mod în care o face manipularea cărților tipărite.
Pe de altă parte, cercetări semnificative par să sugereze că, cu toate acestea, cărțile electronice ar putea fi încă utile pentru dobândirea de competențe de alfabetizare timpurie. Într-adevăr, un grup de cercetători a realizat un studiu în 2020 în care au măsurat – printr-un experiment de urmărire a ochilor – atenția copiilor la textul unei povești, comparând rezultatele între o poveste în format tipărit și una în format digital. Rezultatele au arătat că designul de sincronizare a evidențierii – o caracteristică prin care segmente din text sunt evidențiate în timp ce sunt citite cu voce tare de o voce din off (vezi imaginea) – i-a determinat pe copii să se uite la text mai mult decât în cazul formatului pe hârtie, unde o astfel de caracteristică nu era posibilă. De fapt, această caracteristică poate fi compensată prin citirea textului de către un părinte sau un profesor împreună cu copilul, dar acest lucru ar însemna că, din nou, dezvoltarea competențelor de citire și scriere ar fi mai rapidă în cazul copiilor cu mai multe resurse.
În general, am putea susține că numeroasele caracteristici digitale posibile în cărțile electronice pot fi exploatate pentru a crea o experiență de învățare mai ușoară pentru copii. Manipularea literelor, a cuvintelor și a sunetelor în format hârtie poate fi într-adevăr un proces incomod, după cum este ilustrat mai jos:
După-amiaza, când eram liberă, mama mă învăța să citesc și să scriu în franceză. Nu-mi plăcea deloc. Cuvintele erau scrise pe bucăți mici de hârtie și trebuia să le manipulăm pentru a forma propoziții.
Un alt motiv pentru care cărțile electronice ar putea fi predispuse la dezvoltarea abilităților de alfabetizare timpurie în rândul copiilor este faptul că, de multe ori, aceste cărți electronice sunt multilingve. Acest lucru se datorează faptului că procesul de traducere și distribuție este mai ușor de realizat atunci când este abordat în format digital, mai degrabă decât în format tipărit. Pe de altă parte, există dovezi că abilitățile de cunoaștere a tipăriturilor dezvoltate într-o limbă de către un copil se pot translata într-o anumită măsură în altă limbă.
Într-adevăr, într-un studiu realizat de Bengochea et al., cercetătorii au măsurat cunoștințele de scriere ale unui grup de copii în vârstă de aproximativ 5 ani și bilingvi în spaniolă și maya Yucatec. Aceștia au constatat că acești copii prezentau abilități modeste în ambele limbi, în special în cea din urmă. Cu toate acestea, acest lucru trebuie plasat în contextul comunităților în care sunt crescuți, care duc o lipsă severă de materiale tipărite în maya yucatecă.
Cea mai răspândită resursă tipografică în comunitate a fost graffiti, care era abundentă. În cea mai mare parte, graffiti era în limba spaniolă. În cele din urmă, în cadrul căminelor de copii, și pe baza raportului părinților obținut prin intermediul chestionarului, numărul mediu de cărți disponibile a fost de 0 (intervalul 0-3). Textele religioase, deși rare, erau, în general, singurele resurse tipărite mayașe disponibile în casele copiilor. (Bengochea 2017 p6)
Cu alte cuvinte, în ciuda faptului că copiii nu au avut aproape deloc acces la resurse tipărite în limba maya yucatecă, ei au reușit să transfere unele dintre abilitățile dobândite în spaniolă în cealaltă limbă maternă. Prin urmare, multilingvismul cărților electronice face mai probabil ca cititorii care vorbesc mai multe limbi să găsească opere de citit în cel puțin una dintre aceste limbi, asigurând în același timp că abilitățile de cunoaștere a tipăriturilor derivate din acestea se vor transfera la abilitățile în celelalte limbi.
În cele din urmă, să nu omitem faptul că dobândirea de competențe de alfabetizare prin intermediul cărților electronice prezintă avantajul suplimentar de a permite cititorilor să își dezvolte în același timp competențele de alfabetizare digitală. Este ușor de crezut că generațiile mai tinere sunt „nativi digitali”, cu alte cuvinte, că sunt familiarizate în mod inerent cu tehnologiile digitale în virtutea faptului că s-au născut într-o epocă în care astfel de tehnologii existau deja. Cu toate acestea, – și după cum raportează din ce în ce mai des profesorii – din păcate, nu este cazul că toți copiii sunt „pricepuți la tehnologie” – sau tind să devină astfel fără probleme. Nivelurile de competențe digitale, la fel ca și alte competențe, sunt afectate de factori de clasă, rasă, sex și naționalitate. (Hague 2011 p9)
În concluzie, cărțile electronice ar putea fi un instrument util pentru a remedia inegalitățile în rândul copiilor din educația timpurie, iar acest lucru este valabil atât pentru inegalitățile în ceea ce privește cunoștințele de scriere și competențele de alfabetizare rezultate, cât și pentru inegalitățile în ceea ce privește competențele de alfabetizare digitală.
Bibliografie
- Bengochea, Alain, Laura M. Justice, and Maria J. Hijlkema. „Print knowledge in Yucatec Maya–Spanish bilingual children: an initial inquiry.” International Journal of Bilingual Education and Bilingualism 20.7 (2017): 807-822.
- Hague, Cassie, and Sarah Payton. „Digital literacy across the curriculum.” Curriculum Leadership 9.10 (2011).
- Liao, Chia-Ning, et al. „Electronic storybook design, kindergartners’ visual attention, and print awareness: An eye-tracking investigation.” Computers & Education 144 (2020): 103703.
- Sattouf, Riad. L’Arabe du futur (Tome 2): Une jeunesse au Moyen-Orient (1984-1985). Allary éditions, 2015.